Buna ziua.
Nu stiu cum sa incep,ar fi multe de spus,si incerc sa ma rezum la esentialul "povestii".
In urma cu o luna,am ajuns la maternitate din cauza unui avort spontan,fiind in 5 luni de sarcina.Insa,pana a ajunge la spital,cu 3 zile in urma,fusesem la ecograf,la dr meu ginecolog,doctor pe care-l aveam mai bine de 12 ani,si care m-a asigurat ca sarcina decurge foarte bine.La maternitate,acest doctor n-a fost deloc surprins de aparitia mea acolo,ba mai bine...m-a plasat la alta doctorita,el plecand linistit acasa.
Aceasta cucoana,la un scurt control,desi nu eram un caz atat de grav(pierderile de sarcina pana in luna 5 sunt frecvente)m-a propus fara sa mai stea pe ganduri,fara a fi intrebata,pt extirplarea uterului.Intr-un final,am avut norocul de-a scapa cu el intreg,(cel putin asa cred)datorita altui doctor care vazand incompetenta cucoanei doctorite ginecolog,m-a luat frumusel de mana si m-a bagat la ecograf,demonstrand ca eu nu sunt de extirplare,ca s-ar putea da niste pastile pt declansarea fortata a nasterii,iar in cel mai rau caz,cezariana.
Ca sa nu o mai lungesc,stiu ca nu aveti timpul necesar pt a citii tot calvarul groazei prin care-am trecut,am ajus pe masa de operatie,unde din cauza durerilor cauzate de acele pastile pt declansarea sarcinii si ne mai putand sa stau nici macar pe scaun,nu mi sa mai facut nici un fel de anestezie(au sarit peste faza asta),iar timp de 2 ore am fost chinuita,batjocorita,taiata pe viu,si vorbindu-mi-se atat de vulgar de acea doctorita incompetenta care n-a fost in stare sa ia o decizie corecta(si din cate-am aflat ulterior din spital,de la pacientele care-o stiau si auzisera de ea,nici o femeie nu scapa din mana ei fara cezariana sau cu uterul intreg)in cat am ramas traumatizata,fac frecvent atacuri de panica,din cauza faptului ca eu n-am mai trecut printr-o sarcina,nu stiu simptomele de dupa nastere,iar in urma acestora,traiesc cu impresia ca ceva este in neregula cu mine si voi ajunge iar pe patul de spital,pe mana acestui monstru de femeie.
Marea mea problema este :
Unde sunt drepturile mele de om,de pacient?
Copilul l-am nascut viu,n-am avut nici un drept asupra lui,(l-au aruncat intr-o amarata de cutie)iar cand am rugat-o pe acea doctorita sa-mi spuna macar sex-ul copilului,mi sa raspuns urland la mine,ca ma mai ridic si cu pretentii in loc sa tac naiba din gura.
Stiu ca,pt orice fel de interventie chirurgicala,se ia o semnatura de la pacienta sau de la familia acesteia.Eu n-am dat nici o semnatura pt asa ceva,ba mai mult...imediat dupa operatie cand m-au dus la terapie intensiva,m-am trezit cu cineva langa mine,care-mi punea pixul in mana,indemnandu-ma si fortandu-ma sa semnez foaia pt incinerarea copilului care era viu(un copil la o sarcina de 5 luni,traieste multe ore,am aflat-o si eu acum de la specialistii in domeniu).Sincer...nu stiu ce-am semnat,nu eram lucida,nu eram in stare sa gandesc,nu vedeam nici macar ce scrie pe acea hartie.
Prin felul cum eram tratata la controalele zilnice,prin felul vulgar cum mi se vorbea de catre aceasta doctorita,am fost nevoita sa fug din spital,dar nu inainte de-a o ruga sa-mi faca externarea sau sa-mi dea ocazia de-a semna o hartie pe proprie raspundere.Mi sa refuzat categoric si acest drept,iar ca sa fie treaba treaba,mi-a trimis si politia acasa,sub pretextul ca n-am vrut sa stau sa-mi urmez tratamentul(o penicilina pe zi)si sunt chemata pt a-mi face externarea.La indemnul politiei,am fost sa-mi iau externarea,dar aceasta doctorita m-a dat afara din cabinet,refuzand sa-mi dea foaia medicala. Nici pana-n momentul de fata eu n-am nimic la mana care sa ateste c-am facut o operatie,c-am fost internata in spital,cauza spitalizarii,cauza avotului,etc.Toate usile acestui spital mi se inchid in nas,cu toate ca...tot spitalul vuieste de mine,toti doctorii pe care nu i-am vazut in viata mea,stiu cazul meu si ceea ce sa intamplat.Dar...nimeni nu vrea sa-mi dea o explicatie,nimeni nu vrea sa stea de vorba cu mine,nimeni nu-mi inmaneaza biletul si foaia de externare.
Se poate face vreo ancheta pt a afla ce sa intamplat,pt felul cum am fost tratata de acea doctorita,pt traumele care si acum le port in suflet,pt cosmarele care le am noapte de noapte,pt atacurile de panica care sunt frecvente,pt toate drepturile care le aveam dar mi s-au refuzat?
Cine o sa ma creada pe mine prin ce-am trecut,odata ce n-am nici o dovada,nici o hartiuta la mana?
Va rog din suflet spuneti-mi ce sa fac,in ce parte s-o apuc,cui sa ma adresez?
Sunt disperata,de o luna de zile nu-mi mai gasesc linistea.